frame-story

frame-story
Iulia BALCANAS


iubirea este o necesitate sociala, nu individuala,
iubesti un singur om, sa nu-l faci pe altul gelos,
te casatoresti cu un singur om, sa nu se omoare ceilalti intre ei.

viata incepe ieri, in fiecare zi ne nastem din nou,
asta e reincarnarea,iar paradisul e simplu;
lumea e finita material si are un numar limitat de posibilitati,
eu-traind se va mai intampla o data, peste ceva timp,
(ceva timp adica prea mult pentru mintea noastra, dar tot timp).

astea sunt basmele din copilaria mea,
imi amintesc ca le citeam in fiecare seara si mama intorcea paginile,
sa nu pierd ordinea ideilor, foarte important,
ordinea, adica rafturile pe care aranjezi cartile, bibelourile si alte chilipiluri.
mama spune ca nu e suficient sa le citesti,
trebuie sa te gandesti cum sa le transmiti mai departe,
fiecare cu povestea lui, forme diferite, acelasi continut;
in fiecare dimineata scriu cate o poveste,
din ce in ce mai putin rosu pe hartie;
mama spune ca o poveste de genul
"imbracat in pantaloni de fata si tricou de barbat,muzica in surdina si trak,
animalul trak cu zgarda rosie, care sare in ochi de la distanta
si musca cu putere din ultima imagine imprimata pe retina,
poza imi pare cunoscuta, recunosc barbia aia de luptator
(oamenii cu barbia mare au multa vointa)
doar ochii nu se schimba;
ochii si oamenii sobrii, care arata ca niste reptile si gandesc ca pasarile"
o sa functioneze.
sau poate
"corp langa corp inseamna dans,
corp peste corp dragoste,
corp in spatele altui corp tradare,
doua corpuri separate, necunoastere,
de aici zodiacul, destinul si alte basme"
o sa mearga mai bine.
dar la scoala copiii rad,
pentru ca ei nu citesc basme, citesc carti, nu scriu povesti, fac teme;
mama spune ca timpul le rezolva pe toate,
asa cum ceilalti rezolva probleme la matematica,
atunci daca as fi si eu un scolar silitor, as putea rezolva si eu toate problemele?
mama spune nu, timpul si matematica sunt ca doua paranteze,
intre ele stau povestile noastre, iar noi suntem coala alba in care locuiesc cu totii;
de asta nu scriem pe foi albe, sa nu le ranim, sa nu schimbam istoria.


Sper sa-mi respect promisiunea pe care tocmai mi-am facut-o!