duminică, 27 iulie 2008

Annie Hall

"There's an old joke - um... two elderly women are at a Catskill mountain resort, and one of 'em says, "Boy, the food at this place is really terrible." The other one says, "Yeah, I know; and such small portions." Well, that's essentially how I feel about life - full of loneliness, and misery, and suffering, and unhappiness, and it's all over much too quickly. The... the other important joke, for me, is one that's usually attributed to Groucho Marx; but, I think it appears originally in Freud's "Wit and Its Relation to the Unconscious," and it goes like this - I'm paraphrasing - um, "I would never want to belong to any club that would have someone like me for a member." That's the key joke of my adult life, in terms of my relationships with women." (Alvy Singer-> Woody Allen)


Oamenii alergau în palmele mele deschise
ca şi când ar fi simţit vântul
ce-mi îmbiba părul cu durere solară.

Degetele mele amorţeau de greutatea lumii
pe care o căram în palme
precum mama aducea prăjiturile la petreceri.

Vocea mea năştea vocale şi consoane
mai înalte decât un bloc nelocuit,
neaplecat de grijile umane.

Aş fi putut închide pumnii
şi să strivesc lumea ca pe o cutie de bere
pe care o calci şi o faci aproape plată,

dar i-am ţinut dechişi încă o infinitate,
aşteptând ca zeii să se-ndure de palme
şi pe mine să mă elibereze spre mine.


P.S. Plecată până vineri seara!



Your Theme Song is Back in Black by AC/DC



"Back in black, I hit the sack,

I've been too long, I'm glad to be back"



Things sometimes get really crazy for you, and sometimes you have to get away from all the chaos.

But each time you stage your comeback, it's even better than the last!

sâmbătă, 26 iulie 2008

:)

Pierderea ochiului
Nichita Stanescu


Aş ciocăni cu unghia până când
n-aş mai avea unghie,
şi cu degetul până când
mi s-ar toci.

Dar a venit la mine
orbul şi mi-a spus:
“Lasă-ţi, frate, unghia-n pace,
dacă ai cumva un ochi
în vârful ei,
de ce să-l spargi?”

Şi totuşi şi totuşi
poarta asta, dintre mine şi tine,
trebuie zguduită de cineva.


Somnul şi trezia
Nichita Stanescu

Fiindcă nici eu nu-nţelegeam nimic
şi nici tu
am crezut că suntem de-o seamă.
Ne-am mărturisit unul altuia
cel mai tainic secret, -
acela că existăm...
Dar era noapte şi, vai, dimineaţa,
cumplită vedere,
m-am trezit cu tâmpla pe tine
galbenule, snopule, grâule.
Şi m-am gândit -Doamne,
ce fel de pâine voi mai fi fiind
şi eu,
şi pentru cine?


Meteoritul lent
Nichita Stanescu

Am presimţit că zeul doarme fără respiraţie

Am presimţit că zeul doarme fără respiraţie
undeva în părţile mai albastre ale cerului.
Ca o spermă luminoasă şi leneşă,
câţiva meteoriţi au trecut prin faţa stelelor fixe.

Cine ştie când se va naşte o altă lume,
şi în ce fel va fi aceea,
ce legi tragice şi ce obiceiuri altele
vor fi fiind cândva
în părţile mai albastre ale cerului.

Dar aceasta ne-o va vesti cometa
când cereşte va şterge cerul,
iar, noi, din ce în ce mai inutili şi mai părăsiţi
vom construi cu disperare temple.



+
Elegia a doua (Getica)
Nichita Stanescu

În fiecare scorbură era aşezat un zeu.

Dacă se crăpa o piatră, repede era adus
şi pus acolo un zeu.

Era de ajuns să se rupă un pod,
ca să se aşeze în locul gol un zeu,

ori, pe şosele, s-apară în asfalt o groapă,
ca să se-aşeze în ea un zeu.

O, nu te tăia la mînă sau la picior,
din greşeală sau dinadins.

De îndată vor pune în rană un zeu,
ca pestetot, ca pretutindeni,
vor aşeza acolo un zeu
ca să ne-nchinăm lui, pentru că el
apără tot ceea ce se desparte de sine.

Ai grijă, luptătorule, nu-ţi pierde ochiul,
pentru că vor aduce şi-ţi vor aşeza
în orbită un zeu
şi el va sta acolo, împietrit, iar noi
ne vom mişca sufletele slăvindu-l...
Şi chiar şi tu îţi vei urni sufletul
slăvindu-l ca pe străini.

vineri, 25 iulie 2008

Eternal Sunshine+Scarface

"Binecuvantati sunt cei care uita, caci ei se aleg cu ce-i mai bun chiar si din propriile greseli" (Nietzsche)

Foarte interesant. In general nu imi plac filmele care implica si chestii ce in realitate nu exista (cum este in film masinaria care iti sterge memoriile pe care vrei sa le uiti). In filmul asta mi-a placut pana si Jim Carrey.




Nu e tocmai genul meu de film. A trebuit sa trag de mine si ieri, si astazi ca sa ajung pana la final. In schimb, Al Pacino a fost extraordinar, la fel ca si sfarsitul filmului.

P.S. Am primit unul dintre cele mai frumoase mesaje!

Dupa-amiaza!

Trupurile lâncezesc în aşteptarea
dorului unui nou început,

pleoapele cad asupra ochilor
bolborosind ca nişte capace de sticle de bere;

se învârt pomii în hore sau sârbe,
fără braţe împreunate,
ci cu crengile întinse ondulat
ca nişte şerpi ce încearcă să ispitească Evele.

Minutele se rostogolesc pe grătarul
pe care vecinii îşi usucă hrana,
învelindu-se într-o pungă de fum,
părul făcându-li-se vâscos şi strălucitor.

Pe lângă maşini s-a oprit soarele
şi gâdilă asfaltul tăios ca o sperietoare.

Mâinile mele se joacă de-a teatrul
cu degetele sforâinde şi scurte,
trăgând după ele apusul ca o cortină
ce vrea să reînvie luciditatea.


A incetat Ploaia! M-am trezit dupa-amiaza cum ar veni si as mai fi dormit daca nu ar fi sunt telefonul! O sa mai scriu diseara probabil!
Acum: TEATRU DE STRADA, copii!

joi, 24 iulie 2008

Nenoroc

Acum cateva minute cautam lista de concerte Luna Amara din iulie si august, sperand sa ajung si eu la unul dintre ele. Numai ca ghinionul a facut ca intr-un oras din apropiere sa fie un concert Luna Amara exact pe 1 august, adica ultima zi din tabara aia antidrog. Culmea e ca as fi putut sa ajung la un alt concert, la mare, numai daca plecam la mare cu prietenii mei pe 1 august, concertul fiind pe 2. Deci:
concert Luna Amara ->ratat;
mare -> momentan ratat.

miercuri, 23 iulie 2008

Da!

148,048 People

Created by OnePlusYou




Da, se pare ca mergem in tabara! Totusi, am o strangere de inima!


"What have I become,
my sweetest friend,
everyone I know
goes away in the end"

[Si astazi ploua... +intamplarea din taxi]

The Shawshank Redemption

"Nu am idee despre ce canta italiencele alea. Adevarul este ca nu vreau sa stiu. Unele lucruri sunt mai bune nespuse. Imi placea sa cred ca este ceva atat de frumos ca nu poate fi exprimat in cuvinte si care face inima sa te doara din cauza asta. Va spun... vocile alea inaltate mai sus si mai departe decat oricine intr-un loc gri indrazneste sa viseze... Erau ca o pasare frumoasa trantita in cusca noastra mizera si faceau zidurile acelea sa se dizolve si, pentru cea mai scurta dintre clipe, pana si ultimul om din Shawnshank s-a simtit liber."

"-Stii ce zic mexicanii despre Pacific? ... Spun ca nu are amintiri. Acolo vreau sa traiesc restul vietii. Un loc cald fara amintiri... Sa deschid un mic hotel chiar pe plaja, sa cumpar o barca veche fara valoare si s-o repar, s-o fac ca noua; sa-mi duc oaspetii in larg, la pescuit..."

"Trebuie sa imi amintesc faptul ca unele pasari nu sunt facute sa stea in colivie. Penele lor sunt prea stralucitoare. Si cand zboara, o parte din tine care stie ca a fost pacat sa le inchiriezi se bucura. Dar... locul in care traiesti este cu atat mai gol ca au plecat."




Totusi.. a fost cam dur!

marți, 22 iulie 2008

Neverender

Prin ultima saptamana de scoala (exista sanse sa fie chiar penultima, nu ma pot orienta foarte bine), am dat peste o melodie in timp ce verificam muzica de pe MP3. Si dupa prima ascultare, mi-am dat seama ca nu e extraordinara, dar chiar imi place.



^Asta este cantecul intr-o varianta live, dar cum cei mai multi sustin ca live nu poti fi la fel de bun ca pe CD, iata si varianta de studio:



Imaginile sunt din Saw II, pe care l-am vazut si eu (+Saw I) si care nu m-a speriat si nu m-a impresionat deloc.

Si m-am gandit sa pun si versurile:
When you've gone about things all wrong,
Bury them here with a life time you would never regret.

In savouring sleep, what do you mean I toss and turn everywhere?
I'll miss you when you're gone in pretending that you meant the world to me
With that you'd call me a liar and in the making mistakes you'll rest
incomplete

(I'll be home) In graver mistakes dear mom and dad, I write you in this letter that states
(I'll be moving on) When the new days begun forget your son when he's out on
his own

When the hands reads 7:30 and your night begins to sink in the short but faster fall
In the anxious but calm retort to mirror that frames your face baring the
finest swell
When the day begins to break like the tears that run across your cheek, stand straight and imagine you then
In the things and the way they could have been when the thoughts they race across your chin here in the neverend

(I'll be home) In graver mistakes dear mom and dad, I write you in this letter that states
(I'll be moving on) When the new days begun forget your son when he's out on
his own

Point your gun in another direction now that you've cried yourself to sleep,
Point your gun in another direction now that you've cried yourself to sleep,
Here in there after the fall.

(Before you walk home) With peace and figuring will he be home again,
(Signal loss and stereo) With wide open windows will she be waiting for?
(The sounds surround the overpass) With severed arm placement when the day's
dark, old and dead
(A dead man against you) We'll write her a letter in a long time passing by

(I'll be home) In graver mistakes dear mom and dad, I write you in this letter that states
(I'll be moving on) when the new days begun don't forget son when he's out on his own

Point your gun in another direction now that you've cried yourself to sleep,
Point your gun in another direction now that you've cried yourself to sleep,
Here in there after the fall.

After the fall (I'll be home to say i love you and i'll be moving on).

Poezia de noapte

Photobucket

Suspinele miros şarmant de bine:
ca o roşie coaptă nu foarte tare
şi pe care o despoi de coajă
ca să-i pătrunzi mai uşor miezul.

În camera mea, hainele se umplu
de regretul că încă n-au fost purtate
şi vine iar noaptea în care
girafele vor trona pe pieptul meu.

Drumul dintre pat şi frigider
a fost pavat cu miere de albine
şi trebuie să mă strecor ca un hoţ,
fără a brusca niciun cm din podea.

Umerii mei se îngreunează de parcă
eu aş tine în spate patul şi nu el pe mine
şi mă gândesc uneori câţi ani de călcat
cu teneşii mi-au mai ramas...

luni, 21 iulie 2008

Poate ca sunt un copil-indigo

Am gasit un articol mai devreme, cand cautam ceva care sa-mi ocupe timpul:

"Se numesc „copii indigo” acei copii care nu seamana cu ceilalti in felul lor de a se comporta, de a relationa si de a intelege viata, adultii si rolul lor printre noi. Structurile noastre sociale, educative si mentale nu sunt inca pregatite pentru a-i intelege. Copiii indigo se incarneaza pe Pamant de cca. 100 de ani incoace. Dar valul cel mare de copii indigo s-a nascut in anii 70, ca viitori lideri ai lumii, puternici, cu abilitati crescande si grad inalt de creativitate. Ei au continuat sa se nasca pana prin 2000, cand incep sa apara copiii de Cristal, al caror scop este sa ne duca spre urmatorul nivel al evolutiei.

Vom enumera numai cateva din posibilitatile prin care am putea vedea daca micutul nostru este un astfel de copil. In general, copilul-indigo este hiperactiv; cand ii vorbesti pare cu capul „aiurea”, dar, fiti siguri ca el aude totul. El are mereu o replica pentru a-si justifica atitudinea si... intotdeauna altii sunt de vina ! Le plac dulciurile mai mult ca altor copii ; nu par a fi foarte milosi, in realitate ei sunt plini de compasiune, si, in sfarsit, ei trec usor de la una la alta. Bine, veti spune, dar toti copii fac asta. Exact ! Dar copii-indigo mai au si altceva. Au clarviziune si clarauditie, iar mainile lor degaja o puternica energie, ceea ce puteti si dvs. constata prin simpla punere a palmelor dvs. pe ale lor (mama spune des ca daca o doare capul si ii tin palmele cateva minute pe frunte durerea ii trece, bineinteles ca eu ma amuz). Si nu este vorba de febra. Ei au facultatea de a vedea „in noi”, de a resimti starea noastra de spirit si, chiar ceea ce gandim noi. Au o privire care degaja maturitate, cumintenie, curatenie si grandoare sufleteasca. Cel care minte nu le poate sustine privirea. Copiii indigo trebuie sa fie recunoscuti si respectati asa cum sunt ; se poate afirma ca ei vor schimba lumea in bine.

Copilul indigo:
Se simte strain si pare a nu recunoaste decorul planetar, social sau cultural; isi reaminteste apartenenta la o alta Familie, spirituala, mai importanta decat cea biologica. Familia spirituala facuta sa fie inteligenta, iubitoare si creativa; ei simt o mare nostalgie dupa aceasta.
Se adapteaza greu la aglomeratie si gaseste corpul fizic constrangator si inabusitor; alimentele dense, necesare supravietuirii acestui corp, ii sunt straine; il uimeste nevoia de a urina si nu este atras de activitatea fizica.
Resimte intens angoasa despartirii ; in relatiile interpersonale o despartire, cat ar fi de nesemnificativa este pentru el angoasanta, pentru ca sufletul sau se simte separat de Sursa, de Sfera de lumina, frumusete, iubire si inteligenta.
Are sensatia de jena spirituala si se considera nedemn, legat de neintelegerea faptului ca este pe Pamant si parerea ca asta este o pedeapsa cand, de fapt, este o misiune de ajutorare si elevare pentru umanitate.
Are perceptia primitivismului sau ; se percepe in prezent barbar, monstruos, periculos si de aceea se simte fara aparare si traumatizat. El nu mai are corpul sau subtil, eteric, ci unul grosolan, material.
Are o imaginatie febrila si o viziune vasta asupra Universului ; isi imagineaza foarte usor viata pe alte planete sau in alt sistem solar, in alta galaxie si alte dimensiuni mai subtile, imaginatie nascuta din amintiri si experiente adevarate, din alte sfere de viata sau din numeroasele realitati multidimensionale in care a trait anterior.
Este hipersensibil: plange, rade foarte usor, resimte clar si rapid starile sufletesti ale celor din jurul sau , dar si al altora de pe alt continent.
Este perseverent ; simte mereu elanuri interne de progres, impotriva greutatilor, obstacolelor sau conditionarii externe.

Are viziuni grandioase sau megalomane ; este bantuit de proiecte, vise, idei, care pe altii ii fac sa rada si le considera imposibile .
Are ingeniozitate mentala, talent natural pentru inventii, are solutii, face inovatii tehnice; in sufletul sau el stie ca le-a trait sau ca exista deja, ceea ce face ca mentalul copilului-indigo sa fie viitorul mental al Terrei.
Are o mare curiozitate ; sunt copiii care intreaba mereu, care vor sa inteleaga sau adultii care nu se lasa niciodata pana nu afla raspunsuri.
Este rapid si mereu hiperactiv ; acesta este reflexul dintr-o alta incarnare, acela de a crea rapid si eficient - ca in planul subtil. Are o mare dificultate ; aceea de a se adapta lentorii din planul fizic al Terrei.
Parcurge o ucenicie rapida ; este capabil de concentrare si asimilare rapida a noului.
Este incapabil de minciuna ; simte valoarea exprimarii adevarului, chiar daca oamenii sunt socati sau raniti de asta. Are o mare tristete si neliniste fata de minciuna, mincinosi sau fata de afirmatia ca toata lumea minte si ca asta e normal !
Dispune de un mare potential de creativitate si simte ca moare pe dinauntru cand trebuie sa faca o munca de rutina.
Este terapeut innascut, are usurinta si dorinta naturala de a debloca emotiile si gandurile intre el si altii.
Simte un paradox al sinelui, intre a fi egal si a fi superior. Are sensatia de a fi egal si de aceeasi valoare cu toti oamenii ; in acelasi timp simte confuzie, deoarece subconstientul sau ii da sentimentul de superioritate si orgoliu spiritual. Acest paradox se rezolva in momentul cand descopera natura sa Indigo si rolul sau pe Pamant.

Are o „GRADINA SECRETA”, ceea ce inseamna ca isi mentine viata intima, secreta, numai pentru el. De asemenea, ascunde o mare parte din cunostintele sale elevate, experienta sa, concluziile si faptele sale, pentru a evita sa fie respins, ranit sau ridiculizat. Se simt respinsi si neiubiti. Multi considera copiii-indigo ca pe niste „mercenari divini”, ca reformatori de sisteme planetare, pentru ca ei vin sa ajute umanitatea ca, parasindu-si conditionarile sa acceada intr-un univers subtil; ei sunt cei care impiedica reintoarcerea la „vechi”, arhaic, anterior.
Au directionare interna, adica nu accepta disciplina impusa din exterior, deoarece ei respecta propriul ritm, timp si „orele lor astrale”.
Copiii-indigo marginalizeaza alimentatia, nu mananca la ore fixe, ci numai cand corpul fizic le cere aceasta, sar peste mese sau mananca „aiurea” supa dupa felul doi, si cina - dimineata. De multe ori resping carnea, fiind vegetariei sau „respirieni” - se hranesc numai cu Lumina. (mama spune uneori ca eu ma hranesc cu oxigen)
Au o karma foarte usoara, minima sau absenta, fiind puri de consecinta karmica pentru ca actele lor sunt in acord continuu cu Legea Cosmica Universala."

:>

Schindler's List

-Stii, ma uit la tine! Ce fel de om esti? Nu esti beat. Stii... asta e autocontrol! Controlul inseamna putere. Asta e putere!
-De asta le e frica celorlalti de noi?
-Din cauza crimelor, de-aia le e frica de noi.
-Se tem de noi pentru ca ii putem ucide in mod arbitrar. Un om comite o crima, nu mai conteaza. Il condamnam la mooarte si ne simtim chiar bine dupa fapta asta. Sau il ucidem cu mana noastra si ne simtim si mai bine. Totusi asta nu este putere! Asta inseamna justitie! E diferita de putere! Puterea e cand avem toate justificarile sa ucidem, dar nu o facem.
-Crezi ca asta e puterea?
-Asta e ce au avut imparatii! Un om a furat ceva, a fost adus in fata imparatului, s-a aruncat in genunchi, cersind mila, stiind ca trebuie sa moara. Dar imparatul il iarta! Il lasa sa plece pe acest om de nimic.
-Cred ca esti beat...
-Asta este puterea, Amon! Asta e puterea!




:)

Radio de noapte

Azi-noapte, pe la 2 si putin, am decis sa ma pun in pat. Dupa aproximativ o jumatate de ora in care nu am reusit sa adorm, am decis sa-mi pun castile si sa ascult muzica de la radio (ceea ce e oarecum nou pentru mine). Prima melodie m-a stresat cumplit: avea un singur vers (cel putin eu nu am auzit altceva in afara versului astuia repetat la infinit), iar unicul vers se rezuma la penibila fraza "Somebody told you how much i love you" (WOW:|).
Dupa melodia asta foarte apreciata de catre ascultatori ( era, cum s-ar zice, nr. 1.. asa a fost prezentata) cei de la radio si-au luat revansa, deoarece au urmat numai catece care ma faceau sa cred ca am uitat Tv-ul deschis pe Vh1 Classic.
Dupa vreo 5-6 piese dragute, mi-am scos castile si am realizat ca petrecerea vecinilor (una dintre cauzele insomniei mele) incetase, asa ca m-am culcat si am visat frumos.

Lista pentru restul vacantei

Cand vine vorba de filme, sunt oarecum pe minus, asa ca am decis sa alcatuiesc o lista cu filme pe care as vrea/ar cam trebui sa le vad. Ma ajut de faimosul imdb si de recomandari primite de la prieteni. Deci:
The Dark Knight [uimitoare urcare+Heath Ledger]
The Godfather :">
The Shawshank Redemption
Pulp Fiction
Schindler's List
It's a Wonderful Life
Das Leben der Anderen
A Clockwork Orange
Eternal Sunshine of the Spotless Mind
All about Eve
Hotel Rwanda
AMadeus
The Elephant Man
The Great Dictator
Braveheart
Ladri di biciclette
Into the Wild
Annie Hall
Ratatouille [merge si o animatie]
Letters from Iwo Jima
Scarface
The Lost Weekend
Psycho
Apocalypse Now
I'm not there

Dupa ce termin cu astea probabil ca imi voi continua lista cu o alta lista!

duminică, 20 iulie 2008

Two Suns in the Sunset

Melodia zilei de ieri, avand in vedere ca m-am trezit acum cateva minute: Pink Floyd-Two Suns in the Sunset!

Candy

Am vazut acum aproximativ 2 zile filmul Candy, avandu-i pe Heath Ledger si Abbie Cornish ca protagonisti. Este prezentata viata a doi tineri ce se iubesc, dar care devin dependenti de droguri. Actiunea este structurata pe 3 planuri largi, numindu-se Raiul, Pamantul si Iadul, fiecare fiind titlu sugestiv pentru cate o etapa importanta din povestea umbrita de droguri.






P.S. Initial voiam sa scriu despre filmul pe care l-am vazut azi (Just Friends), dar nu merita!

sâmbătă, 19 iulie 2008

Poezia de noapte (nu tocmai buna)

Cifrele se amestecă în faţa ochilor mei,
născând copii mai mari decât ele,
iar trupurile lor firave-
linii sau chiar puncte-
îmi desenează în umbră nările
ce clevetesc pe seamă păcii în lume.

Luna îşi apropie trandafirii de blocuri,
zgomotos se împreunează stelele,
umerii goi ai unei sticle de bere
admiră ziua de mâine,
iar cerul se rostogoleşte
ca un bătrân beat.

Maşinile se lovesc de semafoare dorminde
şi mă întreb cine aleargă mai repede:
eu sau zarea?
Muşcăturile din tastatură eliberează
trupul ciudat al unor litere
ce se compun în cuvinte...


(noaptea de 18 spre 19 iulie)

Sunscape

E un screen saver pe care l-a creat Horia, ajutandu-se de doua dintre fotografiile mele.
http://forum.ppcwarez.org/viewtopic.php?=57&t=50757

vineri, 18 iulie 2008

These Streets



E melodia pe care am ascultat-o cel mai mult astazi si m-am gandit sa o pun si aici. Am descoperit-o acum vreo 2 saptamani cand ma plimbam cu Andreea pe strazile Bucurestiului, deci era cat de cat in pas cu actiunile noastre. Paolo Nutini ascult de vreun an, nu foarte des, dar imi plac vocea si stilul lui, chiar daca nu da pe-afara cu originalitate.

Iar ne-am incurcat!

Lucrurile ard acum greşit:
întâi făcându-se scrum,
apoi flacără,


iar în ochii tăi se adâncesc
cuie groase
sub triluri de picioare tropăinde.


Îmi ascunzi somnul
ce-l dormi
în drum spre acea părticică
din tine de care ţi-e frică.


Miroşi a iarnă!
Ţi-am spus,
nu te lăsa plouat pe inimă,
fiindcă sufletul se usucă greu!




(pe la inceputul verii)

Ca de inceput!

Cautand cateva date despre un autor ce mi-a atras atentia acum doua zile, pe cand hoinaream cu Diana printr-o librarie, am dat de blogul acestuia, ceea ce m-a facut sa ma gandesc la ideea de a-mi face eu insami un blog. Si iata-ma, dragi viitori cititori (sper), ascultand sfatul catorva prieteni si avand eu blog. Presupun ca voi fi activa, nu atat pe durata vacantei (caci nu am inspiratie in lipsa unei activitati concrete) pe cat voi fi in timpul scolii (LICEU).