Dragostea de Bogdan Iancu

Îmi pare rău că nu am mai găsit blogul unde am citit prima dată aceasta poezie. Am căutat-o în arhiva, dar versurile sunt scrise unul în continuarea altuia. Totuşi, pentru că îmi place mult, voi pune poezia chiar şi sub forma aceasta:

Dragostea
Bogdan Iancu

cand esti mica dragostea e atunci cand primesti martisoare (tina are cea mai pufoasa si mai mare colectie de martisoare din bloc) si dragostea-i atunci cand scrie in oracol “ce culoare au ochii lui” si “ati vrea sa fiti prieteni sau sa va casatoriti?” si pana la urma el intoarce ochii in alta parte si se imprieteneste sau se casatoreste cu altcineva si fumeaza apoi o tigara si atunci dragostea e atunci cand suferi-ca-proasta cand iti pare rau, cand incepe un blues la un chef si iti dau lacrimile si lui ii transpira palmele ar vrea sa stie tot despre tine. dar mai ales dragostea-i atunci cand e vara si ti se rupe tocul pantofului in asfaltul incins - e semn ca cineva se gandeste la tine. face vraji. te vrea inapoi. pe trotuarul din fata blocului zeci de tocuri stralucesc in lumina dupa-amiezei, sfaramate dar demne. ca laserele lu jean michel jarre in concertul de la shanghai, desenand hotarul dintre noi si restul orasului si dragostea cea mai mare e atunci cand george de la trei face avioane - scrisori catre tine si atunci cand cafeaua-i fierbinte iar tanar si nelinistit s-a terminat tot dragoste e. si tot in inima te pisca si-ti urla: mi-e dor! dragostea claxoneaza in fata blocului cand te faci roscata la coafor are nervi, da din picior. dar si mai dragoste e atunci cand din blocul de vis-a-vis un voyeur te atinge cu o pata mare de soare (asa, ca-ntr-un vis) reflectata-ntr-o oglinda. tu in fata altei oglinzi te machezi si intre blocul B0 si blocul A4 voyeurul acela iti da sah-mat cu pata lui de lumina intinsa curajos peste strada. dragostea-i si atunci cand va despartiti si el “nu-ti da papucii” doar ca “tu meriti ceva mai bun”, te saruta pe frunte, apoi tu nu-l mai lasi sa-ti stearga si lacrimile si vine vara si se termina scoala, vin femeile de serviciu si spala tabla sterg pe jos, spala bancile si nicaieri nu mai scrie I love you si dragostea incape toata in apa plina de detergent, apoi incape toate-ntr-o carpa murdara si rupta pe margini si-apoi ramane sa petreaca vara intr-o galeata rosie pe care femeia de serviciu o uita in fiecare an intr-un colt al cancelariei.

Voi continua să caut poezia şi, în cazul în care o găsesc, o voi scrie aici aşa cum ar trebui. Îmi pare rău, dar nu am vrut să delimitez eu versurile de teamă să nu comit vreo eroare!

Şi acum o melodie pe care am ascultat-o acum 10 minute pentru prima dată: