în joia aia

Exageram în joia aia
când fumul de ţigară îmi învelea mintea
şi glasul tău era ghimpele
ce mă descălţa încet-încet
de teneşii mei,
unde picioarele mi se întindeau către rai.

Marea alerga prin copaci cu valuri,
pescăruşii începuseră să adune răsăritul
de pe genele mele fumegânde,
de pe buzele mele stinse,
iar timpul bătea în retragere-
aş fi zis că-l învingem.

Piraţii se împrăştiau ca nişte furnici
în căutarea comorilor de fete,
iar pe tine te vedeam
îmblânzind fiara din ochii
albaştri ca valurile
ce se spărgeau acum în ore.


[CHIMIE]