fii de partea îngerilor. fii o prismă. fii fericit. de Alina Livia Lazăr

Bine, recunosc: azi a fost o zi grea! :) Încă puţin şi mă refac.
Azi am aflat ca super-diri este din nou director, ceea ce nu prea îmi place. Însă avem câţiva pretendenţi: Doamna Milea, Domnul Rădulescu, Domnul Ruscu. Urmează să aflăm cine va câştiga lupta!


fii de partea îngerilor. fii o prismă. fii fericit.
de Alina Livia Lazăr

Nimic din ceea ce ai aflat despre mine nu e adevărat.

Simţi că îţi transpiră rece tălpile, şi mâinile ţi se umflă, te ştiu:
Eşti şi tu ca mine.
Eu când trebuie să mănânc şi îmi aşez masa atât de frumos
şi mâncarea arată atât de bine şi când îmi dau seama că trebuie să mănânc iar singur
îmi vine instantaneu să vărs.

Pentru mine, a mânca singur e caşicum
ai avea numai o singură mână.

Şi ai vrea din toată inima să strângi puternic un om la piept.





Eu mă arunc pe spate în câmpia enormă de lăcrămioare.
Căderea mea e uşoară, lăcrămioarele mă susţin.






Poate că dacă mi-ar veni să plâng, poate că aş plânge în hohote,
hăulind, cu mâinile înfipte în pat, ca mama, uneori, când i se făcea dor de tata
şi nu mai suporta. Vedeam atunci cum mama este o fiară.
Burta i se strângea şi rămâneam paralizată în spatele ei,
fără să pot face o mişcare. Se ridica apoi încet, ca şi cum ar fi stat până atunci
la mormântul tatei, deşi eram în cameră, în casa noastră eram.
Îşi ştergea ochii ca o femeie bătrână şi trecea pe lângă mine, fără să mă vadă.
De fapt, atunci mama chiar nu ne vedea.
Îi era atât de dor de tata încât fratele meu şi cu mine deveneam invizibili.
Atunci eram micii ei duşmani.
Dacă nu eram noi, mama ar fi murit, pur şi simplu, de dor de tata.
Aşa am ţinut-o noi pe mama în viaţă. Cu forţa.






Mi-am citit horoscopul şi totul pare ok.




Human Interface - e ca şi cum începi să semeni tot mai mult cu ceea ce urăşti –




ca atunci când cântă joinmeindeath ca atunci când bei suc acidulat şi primele buburuţe de acid
te înţeapă pe limbă dar nu te doare şi continui şi cum continui aşa parcă îţi este şi mai sete
ca atunci când deschizi gura şi faci un O mic un pic turtit şi respiri şi simţi cum ţi se usucă buzele
sau ca atunci când închizi ochii şi te legeni şi îţi strângi genunchii şi pumnii şi fără să vrei
semeni cu o bucată de ziar mototolită thislifeaintworthliving
e ca atunci când ai vrea să aibă camera ta mai mulţi pereţi ca să te dai de ei
să îi umpli de sânge e ca atunci când NU CONŞTIENTIZEZI CĂ AI ORGANE PE DINĂUNTRU



deci eu umblu în patru labe prin casă eu caut acum pe sub noptiere cioburi dintr-un rotund pe care l-am trăit o mărturie despre faptă caut

şi posibilitatea ca eu să fi visat toate astea îmi stă în gât ca o aspirină




în fiecare vară mă îndrăgostesc de alt bărbat
scot rochiţele de anul trecut îndrept spatele
dar tu nu ştiai
şi victimele mele lucesc în soare prinse-n cleşti
cu mine e altfel cu mine va rămâne
însă patul este gol şi răvăşit de o singură spinare
şi lângă el alte filme alte cărţi
chestii de fete lucruri mărunte o colecţie renumită
de oase carioci moi piele pe care sărutul s-a uscat
şi a prins coajă










Am motive să cred că sunt foarte bun.
Şi că tu vii aproape, tot mai aproape şi mai aproape de mine şi în orice moment mă poţi săruta pe obraz.



Mi-e frig de parcă sufletul meu ar fi coborât cu totul în beci.
Uite, de pildă acum, şi ţie ţi-e frig, şi eşti prietenul meu, şi

NUMAI DIN ASTA VINE CĂLDURA.

one bullet 'till morning de Emilian Valeriu Pal

să te trezeşti dimineaţa să-ţi scuturi degetele
ca un husky după o ploaie zdravănă
din degete să se prelingă apa să răsufli uşurat

ea e aici

să mergi săltat pe stradă să-ţi spui într-o zi
strada asta o să poarte numele meu poate aşa
vei rămîne aproape de oameni
unii te vor călca cu respect
alţii vor merge împleticit nu contează
eşti aproape de oameni îi simţi respirînd
şi asta te face mai bun

să te sui în trenuri de plastic
în gări aproape electrice să nu mai păstrezi decît
amorţeala din braţ şi căldura patului
cînd ea se ridică şi deschide fereastra
preţ de o clipă inima ţi se strînge poate
o să plece şi ea dar nu
ea se întoarce în locul ei
între piele şi stern

*

mi-am dorit să trăiesc mult
să mă las de fumat
să împart cu ea zilele ca pe-o bucată de pîine
draga mea ia şi mănîncă nu te prosti
intri în sesiune şi ai nevoie
n-am înţeles nici acum de ce îmi dai mie zile mai multe
cînd eu sînt obişnuit să nu mănînc zile întregi
draga mea ai să cazi pe stradă
poate cineva cu maşină gri te va duce în trombă
la cel mai apropiat spital
iar eu nu voi şti


şi-o să dorm ghemuit într-o stare de rău vecină cu voma
o să mă trezesc în aceeaşi stare vecină cu voma
colega de cameră o să-mi pună comprese
o să încerc să mă duc la servici
dar după primul pas o să cad şi în cădere
o să trag după mine pămîntul

*

ea e aici

şi ziua începe ca şi cum ai învîrti cheile în contact
totul se mişcă
ea e aici între muşchi
şi vertebre
totul se mişcă

*

să te trezeşti dimineaţa să-ţi scuturi degetele
ca un miner după o explozie zdravănă
din degete să iasă mii de albine
şi ele să fecundeze pămîntul
să ai un milion de copii şi fiecare
să aibă un nume după lucruri mai importante
pe unul să-l cheme soare
pe altul străin
pe altul culoare

ea e aici şi noaptea începe ca un tren
mai întîi lent apoi accelerează
pînă cînd simţi că nu mai poţi păstra nimic din ceea ce vezi
pînă cînd inima se lipeşte de oase ca un copil de trupul mamei

Training day de Emilian Valeriu Pal

ştii

dacă te-ai gîndi la oameni ca la o sticlă de vin demisec
i-ai desface cu tirbuşonul apoi ai plescăi din limbă de plăcere
i-ai pune la rece şi-ai bea un pahar de oameni pe zi


degete stinse în degete moi

*

ca de exemplu noaptea în care-am plecat
în gara de nord era sufocant
trei tineri stăteau beţi pe peron unuia îi furaseră aurolacii cureaua
o femeie leşinase într-un vagon sosise un echipaj smurd
eu mă uitam ca vrăjit la mănuşile paramedicului
mi-aş fi dorit să fiu medic să pot salva de la moarte
să nu mai moară nimeni din ziua cutare
mai bine un pămînt suprapopulat decît
un pămînt pustiu

linişte din nelinişte se face seară

*

era sufocant în compartiment
stăteam cu un şofer de tir şi un valutist
preţ de o clipă mi-am dorit să intru în ţeasta valutistului
să mă cocoţ în spatele ochilor şi să văd lumea prin nopţile lui

mă înţepa pielea se făcea că eram un cuib de viespi
pe hol o lumină ca oul de raţă ori ca o pictură
faimoasă poate van gogh dintr-un muzeu în care
n-am să ajung niciodată

dumnezeu vorbeşte în somn bîguie ceva despre suprapopularea
pămîntului

*

am avut de ales
între a merge la concertul lui cohen sau întîlnirea de zece ani
oare ce le-aş fi spus colegilor mei
cum m-ar fi găsit după ce timpul a trecut peste noi
ca un tir intrat pe contrasens izbind nişte bieţi trecători
bună ziua transmitem de la locul accidentului două victime au decedat
restul au fost transportaţi la spital cu cinci ambulanţe

*

nu ţi-am spus toate fricile mele
toate fricile mele mărunte sau mari
toate fricile mele rostogolindu-se ca o avalanşă în alpi
iar eu un schior rătăcit
mai am doar jumătate de oră să fiu găsit în viaţă

stăteam pe o o bancă în gară
era atîta pace în mine încît ai fi crezut că războaiele
sînt doar un termen inventat de părinţi să-şi ţină copii
în faţa blocului cînd ies la joacă să nu meargă în oraşe străine din care să se întoarcă
cu degete lipsă

ţi-am zis atunci că urăsc greierii îmi aduceau aminte
de nopţile în care dormeam pe stadion şi mă trezeam înconjurat de creaturi jumătate
cîini jumătate oameni
timpul pe care-l aveam pentru noi se topea
ca ultima zăpadă din martie

*

într-un final am ajuns
am mîncat sandvişurile pe care mi le-ai pregătit
mi se părea că mestec nisip
sau o pădure în care am mers amîndoi la un picnic

bună dimineaţa piteşti
bună dimineaţa craiova
bună dimineaţa oradea
bună dimineaţa bacău
mă numesc emil şi am o problemă
de 15 ani sînt dependent de oameni

Prima ninsoare

Astăzi a nins pentru prima dată în sezonul ăsta. A început să ningă în timp ce eu ascultam Lake of Tears-Forever Autumn. Dar ningea cu fulgi imenşi, atât de frumoşi încât m-am oprit câteva minute să îi privesc. Dar n-a durat prea mult această primă ninsoare.


Voi lua iar o pauză la scris probabil, pentru că săptămâna viitoare am teză la mate, test la fizică, info, chimie şi urmează să fiu ascultată la IMB şi engleză.

bunny-eat-bunny world de Anghel Pop

Am pomenit aseară de o poezie care îmi place. Am citit-o săptămâna trecută şi e destul de pătrunzătoare. De cele mai multe ori, susţin că nu-mi plac chestiile siropoase prin care cineva îi aduce un tribut altcuiva ( mă refer la relaţii de genul iubit-iubită, copil-părinţi, elev-profesor etc.), pentru că nu îmi plac exagerările (decât dacă sunt spuse pe un ton glumeţ) şi din multe alte motive mai importante decât cel pe care tocmai l-am scris. Revenind, îmi place poezia asta şi multe altele scrise pe un anumit site unde mă uit uneori să văd ce au mai adăugat. Ideea e că toată poezia asta m-a făcut să mă desprind puţin de lucrurile pe care le desfăşuram în momentul respectiv şi chiar m-a impresionat (nu mai mult decât geniul, idolul, modelul, adevărul, adolescenţa mea Nichita Stănescu - GLUMESC, evident).

"unde merge râul, tati? hai să mergem şi noi după el…

avioanele împrăştie insecticid, un polen lipicios, dulceag
pe creştetele noastre murate de frig
sălcii sciatice, apa nebună…
aici poţi căuta litere magice pe cochilii
în prundişul râcâit de picioare
chipuri de ruginăsare pe podul de fier
trece un cal şchiopătând.
trec şi scame neliniştite…

tati, râul e murdar, pentru că nu s-a spălat!

copiliţă tristă ca o ecuaţie
mă înclin în faţa ta ca la icoana unui fractal
e bine să te văd cum ţopăi pe nisipul vanilat
frunze şi pietre, pietre şi frunze, lecţii de desen
trebuie să-ţi descriu lumea înainte de toate
e ca şi cum tu ai trasa caideiarbă
cu mâna mea speriată

când eram mare, aveam un căluţ…

ca să-ţi surprind încă şi încă
privirea aia când te chinuieşti să pricepi
îmi place să te răstorn cu vorbe-ntr-o doară:
fetiţa mea, suntem doar nişte bucle cuantice…
iar tu răspunzi derutată, cu chestii furate de pe minimax
o, dar e o nebunie!

aşa te-am întrebat în obscuritatea scării, aşteptând liftul
dacă există Dumnezeu (ştiam că la patru ani nu vei minţi)
n-ai înţeles ce voiam,
dar ai replicat totuşi - cu ochi de posedată:
… când eşti în întuneric nu vezi nimic
trebuie să aprinzi lumina!

trebuia să-ţi spun altceva…
că de fapt totul e un joc
aşa cum înălţam amândoi zmeie cu ochii oblici
pe maidanul de lângă cimitir
e un fel de mario forever, ştii?

tot ce ne lipeşte, tot ce ne macină
e o valiză uitată în alt terminal
revenind pe banda rulantă
surdomută izbită în coaste
dar tu să ai un ţel, nimic mai rău decât humuirea,
febra şi înjurăturile doar un popcorn scrâşnit în dinţi
ai grijă să pui filtre cyan pe amiezi, pe vântul isteric.
păcat de castanii ăştia în uniformă,
ci tu să-ţi urmăreşti mereu gândul până la capăt

tati, mă doare colţul!…

eu voi pleca, dar scrisoarea mea te va aştepta pe site-ul ăsta
mai ferită ca-n orice seif de notar
până la sfârşitul lumilor
un angel de var, de scuipat, de vopsea purpurie,
cu un halou expirat…
reîncarnat treptat din cuvinte
ca o frescă restaurată

tati, vreau şi eu cu noi…

aşchii de raze pe craniul polizat
mintea se desface o conopidă mucedă
ca atunci când dai de şosetuţe zvârlite prin baie
icnet de pietricele lovite cap în cap
ţi-am agăţat un talisman dintr-un bob de fulgurit
o piruetă şi gata! eşti prinţesa-lebădă

şi o să vină la mine un prinţ când o să fiu ca barbie?

vei afla şi tu cândva că iubirea e un ursuleţ haribo
tragi de ea şi o întinzi între dinţi de
pare că nu se mai termină…
pare

ţi-am asortat camera oarbă cu frunze de arţar
cât vei mărşălui pe pământul ăsta crăpat de coşmaruri
oh, bunny-eat-bunny world
cu vieţile noastre date pe răzătoare

noi vom mai exista, cu siguranţă!
eternitatea e destul de lungă ca să remixeze viaţa...
ne vom întâlni prin împărăţia lui P
sau alt malaxor de culori
poate vom fi două numere prime cu burta umflată
poate două derivate obosite
desigur nu-mi vei aminti cum îţi ştergeam nasul când picai în pietriş
nu-ţi voi aminti cum vomai nopţile pe mine

ne vom saluta apoi vom trece mai departe
alungând ca o eroare de calcul bâzâitoare
străfulgerarea vagă
că m-ai întrebat cândva
pe malul unui râu nespălat
tati, cerul se întinde până la Dumnezeu?"

Sper că aţi citit toată poezia. Momentan, am o perioadă sensibilă. Amintiţi-mi să nu mă mai uit la emisiuni ce ar putea să mă facă să stau trează până târziu noaptea ca să mă gândesc la o modalitate de a-i determina pe anumiţi oameni să contribuie la binele lumii (o, da, ştiţi partea cu "Vrem o lume mai bună!").
Dragi camarazi, ne vedem pe la 8! O după-amiază plăcută! Plec, dar nu înainte de a vă arăta un cântec frumos şi de a vă aminti că urmează să văd episodul 9 din sezonul 5 Grey;s Anatomy!
Ah, şi m-am decis să nu mai vorbesc despre lucrurile care mă depăşesc (PUNCT).

Leapşa

Tocmai am primit leapşa de la Mitzu. Trebuie să scriu ce calităţi am, asta înseamnă să las modestia deoparte (nu că aş fi prea modestă, în general; de fapt mi se spune uneori că sunt o "ticăloasă arogantă"). Păăăăăăi:

-zâmbesc mai tot timpul. Cel puţin aşa mi se spune, pentru că uneori nici nu realizez că zâmbesc;
-sunt de acord să fac glume mai aiurea pentru mine doar pentru a-i amuza pe amicii mei... (spre exemplu azi, la şcoală, când m-am dus şi i-am închis uşa în nas tipului care se holba la noi, deşi mi-era teamă că ar fi putut să răspundă. Cel puţin, partenerele mele s-au amuzat!). A nu se înţelege că fac mereu astfel de lucruri! De fapt, le fac destul de rar! Dar se întâmplă rar să fiu eu cea mai tristă din grup -sau cel puţin aşa îmi pare mie.
-pot fi foarte silenţioasă dacă situaţia îmi impune asta. De fapt, nu mă deranjează să stau o zi întreagă fără să spun nimic, deşi la şcoală par mult prea vorbăreaţă;
-sunt sinceră. Ideea e că aici totul e cu două tăişuri. Nimănui nu îi convine să i se spună verde în faţă tot, iar eu chiar nu mă abţin şi, da, ştiu că este enervant (scuze!). Pe de altă parte, nu îmi place deloc să mi se toarne minciuni sau să fiu linguşită!

În rest nu mai remarc vreo mare calitate la mine. Sunt doar nişte chestii micuţe pe care mă chinui să le ating şi care îmi vor plăcea în momentul în care le voi putea numi "noile mele calităţi".
Leapşa merge la Spike (ah, iniţial îţi scrisesem numele, dar ştiu că nu-ţi place) şi Marco. I-aş fi dat şi Dianei, dar probabil că nu ar fi scris nimic, pentru că nici cerceluşi nu a mai pus. De asemenea, aş fi trimis leapşa la Traian, dar cred ca ar fi spus ca are toate calităţile necesare, aşa că nu aş fi auzit/citit ceva nou.

Katie Melua

În ultimul timp nu am mai ascultat prea multe melodii noi şi nici pe cele pe care obişnuiam să le ascult. Am descoperit, însă, că am o nouă pasiune muzicală şi anume Katie Melua.
Probabil ca nu este vorba numai de modul în care cântă. Ideea este că înfăţişarea ei îmi conferă o linişte pufoasă [ ;) ]. Mi se pare că este foarte frumoasă şi blândă, la fel cum este şi modestă.
Îmi place vocea ei, deci îmi plac toate cântecele ei pe care le-am ascultat. Totuşi preferatele mele sunt:
If the lights go out


Just Like Heaven


If you were a sailboat, The closest thing to Crazy şi încă vreo 2-3.

Romeo şi Julieta e aberantă şi copilărească. Cel puţin aşa mi se pare.
Am citit o poezie frumoasă pe care o voi pune într-o zi pe blog!

Salutare din nou!

Am revenit, se pare, datorită Andrei care mi-a amintit că încă mai am blogul (nu că aş fi uitat, dar am fost mult prea ocupată ca să mai scriu). Veţi spune că e doar o scuză şi aşa e. Cu excepţia ultimei săptămâni, când într-adevăr am fost ocupată până peste cap, programul meu a fost unul normal şi chiar lejer.
Noutăţi? Nu multe! Am citit mai puţin (acum am temă de la teatru să citesc Romeo şi Julieta, ăsta e şi motivul pentru care nu voi scrie mult azi), am dormit mai puţin, am ieşit mai puţin. Nu ştiu de ce, dar deşi nu fac lucruri mari mi se pare ca timpul se duce prea repede. Probabil tocmai pentru că nu fac nimic notabil! Voi deveni o leneşă în ritmul ăsta şi e ceea ce îmi doresc cel mai puţin!
Problema e că în anumite momente am o mulţime de idei şi când încep să pun una în practică, celelalte dispar şi în loc să continui cu proiectul meu iniţial, stau şi mă gândesc dacă nu ar fi fost mai bine să aleg o altă idee dintre cele ce au plecat.
Mă simt destul de bine, deşi mă mai supără durerile de cap uneori, am început să iau calciu şi magneziu în mod regulat, iar la şcoală domneşte liniştea momentan.
Acum mă întorc la Romeo şi Julieta şi promit să scriu curând!