Chestii de Bogdan TIUTIU

Nu ştiu exact ce sunt urmatoarele scrieri; eu le-am găsit încadrate la poezii. Autorul lor este Bogdan TIUTIU.

*
...trupul si sufletul sunt partile aceleeasi monezi
si doar o singura data in viata apare momentul
cand trebuie sa alegem,
dar intotdeauna moneda a fost aruncata
inainte sa alegi -

nu-i nimic, eram tot timpul aici,
in aceeasi cadere...

*
...sunt satul sa fiu stiind ca cineva stie ca am fost si eu nu stiu unde...

*
...vanatorul priveste cerul si ocheste:
soarele cade intr-o noapte care refuza orice siguranta -
letargia unei plictiseli ce numara stelele...

*
...iubita piseaza inimi in colectia sa de iarna -
va ninge marunt si fara nici o importanta...

*
...uneori, gandul la absolut te face sa-ti imaginezi o epoca de gheata sub aripa unui papagal -
grav, muribund, in viscerele unei colivii de culoare si cantec,
pentru orice copil se anunta un judecator universal...

*
...iti simt groaza aproape de bratele mele potrivite pentru imbratisare,
de urechea consumata in soapta unui somn naval;

creste in atingerile macinate de peisajul tau marin -
dispare orice transparenta intima;

se va prabusi fiecare zambet ce ne construia fericirea,
va fi inlocuita orice senzatie cu un gol vascos
al unui delir ritmic ce te gandeste...

deschideam bratele, colivia aceasta de amintiri
si imparteam mangaieri privind pasul ce naste o distanta crispata,
te eliberam -
vroiam sa uit orice consolare...

*
...iubirea mea aluvionara, azi, nu mai vreau marea, nu mai vreau soarele -
te parasesc...
iti doresc templul, iti sarut fruntea
construindu-mi arca...

*
...singura imagine abisala: eternitatea intalnita la sanul clipei
alaturi de care te contopesti in unicitate –
atingerea teatrala a unei iubiri convalescente;

atunci cand mortii i se face mila de tine, esti resemnat, traiesti, numai sclav,
pe jumatate umbra –
restul: prada tacerilor...

am zambit intregului crezand ca voi fi doar o parte a terorii,
eram intimidat de orice posibilitate a salvarii, totul parea atat de usor...

conceperea prabusirii amicale: fiecare opera e lividul unei intimitati denuntate;
mi-am furat esenta ca sa fiu liber, m-am trezit in alte lanturi, cu acelasi vise –
multumire: voi ramane acelasi...

*
...inceputul unei zile ranite de caldura umeda a sarutului tau;
ne despartim* si conservam viitorul -
suntem nerabdatori...

o alta cale: un alt fel de a pierde,
sa renuntam acceptand lupta -
invingem orice tip de virtute...

o ruina se inalta in cenusa sa;
intunericul dispare imitand vibratia unei consolari monumentale -
avem timp, ne mintim si pastram distanta,
tacerea vorbeste,
sunt firav, o ascult...

nota*:daca fiecare despartire s-ar casatori cu o lacrima si ar face din durere caminul unde singuratatea e soarele ce trezeste dimineata prin cantecul unei pasari ce-si paraseste aripile pentru a devenii om, din invidie, ochii celui pierdut ar aduce potopul...

*
…dintr-un mugur de ceata a inflorit uitarea –
rugaciunea ireparabilului…

*
...tacerea e vacarmul iubirii -
ramanem tot ce a uitat vidul...

Cam atât şi pentru astăzi. Zile din ce în ce mai grele: multe ore, teme, puţin timp pentru odihnă etc.