Long Life

Long life
Andra ROTARU


“Fara sa-mi tremure mana iau cupa rece si groaznica pentru a bea din ea (…) Tu mi-ai intins-o si eu sorb din ea fara sa ezit.(…) Iata ca toate dorintele si sperantele vietii mele si-au gasit implinire!”



ma separ de tusele albe de culoare
imi imaginez scaparea prin lungi ierburi
care se apleaca pe mine
intinzandu-ne inflorirea

intre oameni ne alungam crud vara
ne strangem in tablouri amestecate

te stergi cu timpul
chipul clar nu mai iese
dintre florile care
cad astazi

am incepe sirul nesigur al
pestilor sub apa
ne-am atinge branhiile

dantelele incurcate sub reflectoarele
unui loc in care suntem priviti

(de ce sa) pregatim pamantul
sa intalnim
cand se taie din noi
tabloul perfect?


Din pacate, ma cam grabesc sa plec si nu am avut suficient timp sa citesc mai multe poezii si sa aleg una. In fine, cred ca si asta e foarte draguta!

Plecata pana maine, spre seara!