Chestii religioase

Să vă povestesc despre religia mea. Pentru început, o lămurire: chiar am o religie, sunt considerată ortodoxă, dar consider ca important este să crezi tu însuţi/însăţi pentru a putea afirma că eşti credincios/religios/bisericos/smerit/pios/evlavios/etc. Spun asta pentru că de-a lungul scurtei mele vieţi (până în prezent, cel puţin, este scurtă) am întâlnit destul persoane ce primiseră botezul, dar deciseseră să devină atei.
Cercetând Wikipedia vom afla că "religia este credinţa în supranatural, sacru sau divin, şi codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile şi instituţiile asociate cu această credinţă". Bineînţeles, este o definiţie destul de vagă, deoarece nu surprinde elemente estenţiale din importanţa religiei.
Credinţa în ceva a existat probabil dintotdeauna. Probabil ca oamenii au gasit mereu o fiinţă imaginară, un corp material sau orice altceva căruia să-i dedice viaţa într-o oarecare măsură si pe care să-l considere superior rasei umane, astfel încât dorinţele persoanelor ar fi trecut mai întâi prin mâna acestei "divinităţi" pentru a primi binecuvântarea. Consider că acesta tendinţă a omului de a căuta tot timpul ceva căruia să se închine izvorăşte din sentimentul de inferioritate (căci în faţa atâtor minuni naturale te simţi neputincios, fie că vrei, fie că nu vrei), de singurătate (cred că existenţa unei alte specii poate mai evoluată decât umanitatea a fost bănuită şi dorită tot timpul, din acest motiv apărând tot felul de povestioare despre OZN-uri, extratereştri foarte inteligenţi etc.).
Nefiind documentată în domeniul de istorie a religiilor, nu aş putea spune cum a luat naştere prima religie. Motivele mi se par, însă, uşor de înţeles. Dacă ne legăm de mărturiile din Biblie, primul om, Adam, nu a cunoscut această stare de credinţă sau necredinţă, el fiind ca un nou-născut, încercând să conştientizeze existenţa sa. Înainte de a fi comis primul păcat, nu putea exista religie. Imediat însă după, a apărut experienţa religioasa, durerea de a alege între a crede şi nu a crede, urmând apoi a-ţi alege în ce să crezi, pentru ca, fiind inventivi, oamenii au continuat să creeze religii.
Bineînţeles, Dumnezeu ca supremitate divină le inspiră oamenilor teamă la fel de mult precum le inspiră respect, siguranţă, ş.a.m.d. Astfel este bine-cunoscut faptul că religia a fost utilizată de-a lungul timpului ca manevră de manipulare a populaţiei. De asemenea, diversivitatea religioasă a fost pretextul multor conflicte între popoare şi a multor crime în masă. Astfel, credinţa religioasă se îndepărtează cu paşi repezi de la valoarea şi scopul său iniţial: acela de a menţine o oarecare ordine şi un nivel ridicat al purităţii, corectitudinii şi al liniştii.
Totuşi, tendinţa de a ridica la ranguri foarte înalte anumite experienţe din viaţa sa, de a face sacre anumite trăiri este foarte comună printre oameni şi vine ca o compensare a imperfecţiunii, ca o completare a propriului eu. În acest mod, comparaţia dintre un Dumnezeu perfect şi propria persoană nu urmareşte decât să-l ambiţioneze pe respectivul om să devină mai bun.
Că tot a venit vorba despre perfecţiunea divinităţii să vorbim puţin despre Dumnezeul ortodox. Aruncând o privire prin Biblie, mai ales în Vechiul Testament, se poate observa că Dumnezeul întruchipat acolo este departe de perfecţiune, având în mare parte caracteristici ce sunt des întâlnite printre oameni. Ceea ce se vrea a fi o carte pacifistă, promovând moralitatea, generozitatea, iubirea faţă de aproape etc., aminteşte în mai multe rânduri de necesitatea violenţei fizice şi psihice. În acest sens, mă voi sprijini de câteva pasaje (pe care le-am arhivat graţie unui fost bun prieten):
-Kill People Who Don't Listen to Priests Anyone arrogant enough to reject the verdict of the judge or of the priest who represents the LORD your God must be put to death. Such evil must be purged from Israel. (Deuteronomy 17:12 NLT)
-"If a man lies with a male as with a women, both of them shall be put to death for their abominable deed; they have forfeited their lives." (Leviticus 20:13 NAB)
-A man or a woman who acts as a medium or fortuneteller shall be put to death by stoning; they have no one but themselves to blame for their death. (Leviticus 20:27 NAB)
-If a man commits adultery with another man's wife, both the man and the woman must be put to death. (Leviticus 20:10 NLT)
-A priest's daughter who loses her honor by committing fornication and thereby dishonors her father also, shall be burned to death. (Leviticus 21:9 NAB)
-They entered into a covenant to seek the Lord, the God of their fathers, with all their heart and soul; and everyone who would not seek the Lord, the God of Israel, was to be put to death, whether small or great, whether man or woman. (2 Chronicles 15:12-13 NAB)
- If a man still prophesies, his parents, father and mother, shall say to him, "You shall not live, because you have spoken a lie in the name of the Lord." When he prophesies, his parents, father and mother, shall thrust him through. (Zechariah 13:3 NAB)
- If your own full brother, or your son or daughter, or your beloved wife, or you intimate friend, entices you secretly to serve other gods, whom you and your fathers have not known, gods of any other nations, near at hand or far away, from one end of the earth to the other: do not yield to him or listen to him, nor look with pity upon him, to spare or shield him, but kill him. Your hand shall be the first raised to slay him; the rest of the people shall join in with you. You shall stone him to death, because he sought to lead you astray from the Lord, your God, who brought you out of the land of Egypt, that place of slavery. And all Israel, hearing of this, shall fear and never do such evil as this in your midst. (Deuteronomy 13:7-12 NAB)
La fel ca astea sunt multe alte citate care demonstrează că Dumnezeul întruchipat în Biblie, mai ales în Vechiul Testament este unul sângeros, răzbunător, neiertător, neînţelegător, violent. Bineînţeles, se pot găsi multe scuze. Spre exemplu, eu susţin că Biblia este scrisă de oameni şi de aceea are multe greşeli şi din ea ar trebui să preluăm doar învăţăturile morale pozitive, la fel ca din orice altă carte. Sunt alţii, cei mai religioşi, care spun că Dumnezeul Vechiului Testament este aşa de dur, pentru că oamenii din acea vreme nu erau capabili de mai mult, pedepsele fizice fiind singurele care îi calmau cât de cât.
Pe lângă toate aceste aspecte negative, credinţa are şi o mare importanţă în viaţa fiecărui om. Dumnezeu nu numai că este personajul cu care oamenii încearcă să semene din ce în ce mai mult, El este, în acelaşi timp, sprijin spiritual, fiind singurul care va fi acolo oricând vei avea nevoie. Ideea este să-l simţi. Credinţă calculată, gândită, făcută cu mintea nu există, pentru că tocmai asta e încercarea: să crezi în ceva a cărui existenţă nu o poţi demonstra.
In fine, despre Dumnezeu şi despre religie, în general, se pot spune multe lucruri, iar părerile sunt diverse. Pentru moment, sunt obosită şi mă voi limita. Mâine mă aşteaptă o zi grea cu ore grele. Pentru final, iată şi o melodie: