Spune-mi
Traian T. COSOVEI

Spune-mi ca viata mea va continua sa existe,
spune-mi tu, gura a silabelor magnetice,
respiratie aidoma unei cupole de aer –
tu, planeta cu dinti in orbitele zeului de neon.



Vom trece mai departe peste trupurile
de gheata ale secundelor.
Desigur, vom trece.
Iata zeul somnului,
zeul marsupiu taiat la beregata,
iata femeia iubita, dimineata
aplecindu-se peste trupul tau ca prin fereastra deschisa.

Spune-mi ca viata mea va continua sa existe!

Spune-mi tu, atom de spaima al inimii mele,
tu, lacrima de metal
pe obrazul frumosului miraj de gheata al ideilor,
spune-mi ca viata mea va continua sa existe!

Urca-vor la cer noi piramide de ceata,
noi imnuri de slava ca niste lame de sticla.
Pentru mine mascariciul saruta oglinda,
pentru mine moare trist iarba.
Vino si spune-mi,
straluceste-mi in umar, in frunte,
deasupra,
oricit de lipsit de inteles ar parea faptul
ca fostii veterani dormiteaza prin parcurile orasului
si ca biserica Sf. Gheorghe sta in acelasi loc,
electrificata.

Sunt si eu un june
acelasi autor

Tu ai putea indupleca o noua era glaciara –
cu sarmul tau
ai putea face ocolul pamintului in optzeci de zile...

Eu aici sunt un june – un posibil
coriolan draganescu incalecat pe-o statuie de vorbe mici,
lunecoase.
Si trecut prin rubrici mondene. Prin cearsafuri cu monograma.
Prin ghete cu capace,/ ori prin raza cavalerilor Apocalipsei.
Prin ciur si dirmon, –
misionar al frumusetii si al fumurilor desertaciunii...

Ca o gura cu mansarde flaminde.
Ca un lup ce revine la oile sale. La scufita inimii care bate
vai si lunci
lovindu-le cu salbaticie peste gura / peste
botul lor de verdeata obraznica.

Si fiecare cuvint de-al meu e un lac incarcat
cu yacht-uri de placere –
si de ginduri ascunse / inflorind in jurul gleznelor tale
ca niste bratari de neliniste.

Sunt si eu un june, –
o parte din viata o traiesc in numele tau.
Dar tu dansezi / tu bei limonada – in urma ta,
turnul din Pisa se-ndreapta pe calea cea buna.
Tu ii inflacarezi si pe zei. Si tot tu le dai
cite un pumn dupa ceafa.
In rinichi / in ficat... In ratiunea lor de a exista.
In rasuflarea ta de alcool se imbata toti camionagiii
Sfintului Duh!

Eu aici sunt un june. O balena alba intr-un estuar de liniste.
Un superstar –
Un cruciat al ideii sfinte de Coca-Cola. Si de Blue-Jeans.
Un misionar al spatiilor verzi, democratice.
Un obiectiv survolabil...
Un individ / adica nimic. O zecimala in cifra ta de afaceri.
Unul caruia i se recomanda intoarcerea la natura.
Si motociclismul / autostopul –
si budismul Zen. Adica nimic...

Sunt si eu un june.
Hei, fratilor – uitati-va si la mine!...

Nu sunt tocmai genul meu, dar mi s-au parut dragute! Si acuuuuum melodia:

pentru ca mi-a placut Coverdale la Bucuresti orice s-ar zice. Si mi-a placut si cum a dansat, nu numai cum a cantat. Le-a dat pe spate pe pustoaicele din primul rand. Bineinteles, mai mult decat Coverdale mi-au placut Phil Collen (Def Leppard) si Timothy Drury (clape, Whitesnake)-mai ales dupa ce am citit in zilele urmatoare concertului si pentru ca e modest si simpatic-.