marți, 22 iulie 2008
Poezia de noapte
Suspinele miros şarmant de bine:
ca o roşie coaptă nu foarte tare
şi pe care o despoi de coajă
ca să-i pătrunzi mai uşor miezul.
În camera mea, hainele se umplu
de regretul că încă n-au fost purtate
şi vine iar noaptea în care
girafele vor trona pe pieptul meu.
Drumul dintre pat şi frigider
a fost pavat cu miere de albine
şi trebuie să mă strecor ca un hoţ,
fără a brusca niciun cm din podea.
Umerii mei se îngreunează de parcă
eu aş tine în spate patul şi nu el pe mine
şi mă gândesc uneori câţi ani de călcat
cu teneşii mi-au mai ramas...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu