Pe scurt!

Am terminat, în sfârşit, filmuleţul pentru antidrog. Ne declarăm mulţumiţi deocamdată ( probabil motanjul va fi cea mai grea parte, dar aici totul cade pe umerii bunului nostru coleg Bush).
Acum pot să mă odihnesc. Azi am tremurat îngrozitor, acum două seri am dormit mult prea puţin, iar ieri nu am reuşit să prind un somn liniştit.
Sunt oarecum fericită, e una dintre cele două stări pe care mi le oferă oboseala.
Acum mă voi pune în pat şi îmi cer scuze pentru eventualele greşeli!
Îmi cer scuze că nu prea am mai scris şi, de asemenea, îmi pare rău că nu am povestit despre întâmplarea de luni (Andra, voi încerca să mă revanşez!).
La revedere!